“Oamenii pe care banii ii schimba sunt doar niste biete masini. Cel care se indragosteste de bani este un om pierdut.” Nu este citatul unui filosof celebru, cum s-ar putea crede. Asa gandeste Ioan Tecar, proprietarul MG Tec din Dej, grup de firme cu afaceri de aproximativ 100 milioane de euro in ultimii doi ani.
La 14 ani de la intrarea in afaceri, anul trecut, antreprenorul s-a trezit la usa cu un investitor neasteptat. Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare era interesata sa intre in ultima afacere pe care o dezvolta, fabrica de hartie tissue. Ce business trebuie sa ai si ce calitati sa intrunesti ca manager pentru a te trezi cu investitorul la usa - acestea sunt cele doua aspecte care m-au determinat sa spun povestea antreprenorului Ioan Tecar.
Daca i-ar fi spus cineva, acum 20 de ani, lui Ioan Tecar ca va ajunge sa controleze afaceri de peste 100 milioane de euro, ar fi crezut ca este doar o gluma buna. Nu pentru ca nu si-ar fi dorit, ca orice om, sa nu duca grija zilei de maine, ci pentru ca nu pune pret pe bani.
“Nu ma simt milionar si nu-mi schimb masina de fiecare data cand apare alt model. Sunt acelasi de acum zeci de ani, dau mana si cu portarul, si cu primarul”, isi incepe dezvaluirea antreprenorul din Dej. Povestea lui de succes in capitalism incepe in urma cu aproximativ 15 ani, in 1994, cand a decis ca este momentul sa schimbe tricotajele de mana cu cele de sarma.
O afacere de familie
“In 1994, am deschis o societate cu profil metalurgic - Metalicplast. Eu, sotia si alti zece angajati faceam impletituri din sarma - garduri si plase pentru tencuiala. Era doar o afacere de familie, care insa a inceput sa creasca. Am luat utilaje mai performante, am angajat specialisti buni”, spune Ioan Tecar.
In trei ani, fabrica, amenajata pe un teren viran din Dej, isi triplase numarul de angajati, iar in patru ani isi crescuse de opt ori personalul fata de momentul deschiderii. A facut atunci, involuntar, ceea ce se cheama headhunting. “In Beclean exista un combinat metalurgic cu un director bun. L-am luat la mine si este tot aici si acum. Pe partea de economic, stiam un om bun la Banca Dacia Felix. Nu avea probleme atunci. L-am adus si pe el la mine. Si asa cred ca ar trebui sa faca toti cei care vor sa-si dezvolte afacerile: sa angajeze specialisti, sa-si scoata din cap ca patronul le stie pe toate.” Pentru finantare s-a folosit de credite, institutia bancara cu care lucreaza de atunci fiind BCR-ul. In 1999 au aparut si primele oportunitati de extindere.
Un singur exit
“In oras exista o cooperativa cu acelasi profil metalurgic, care insa daduse faliment si se vindea la bucata. Am cumparat-o. Pe urma m-am gandit sa iau si o unitate care producea fibra de otel cu care lucram. Am gasit o fabrica in Ploiesti, specializata in cabluri de tractiune pentru nave. In doi ani, dupa un program de modernizare, cu acelasi numar de angajati am reusit sa cresc productivitatea de zece ori. 250 de oameni produceau 500 tone de cablu pe luna, de la 50”, povesteste omul de afaceri. Amuzat, spune ca la licitatia organizata atunci de FPS a participat alaturi de mai multi investitori straini. “Nimeni nu ma baga in seama, eram prea mic pentru ei.” Pentru ca fabrica era in Ploiesti, iar cartierul sau general era la Dej, Ioan Tecar a vandut afacerea cu cabluri pentru nave cu 2,4 milioane de dolari. Mult peste pretul platit la achizitie. “A fost singura vanzare pe care am facut-o, iar acel cec a insemnat cea mai mare suma de bani pe care am tinut-o vreodata in mana. I-am investit. A fost momentul capitalizarii propriu-zise pentru MG Tec”, explica Ioan Tecar.
Urmatoarea investitie era cat pe ce sa se dovedeasca a fi insa un esec. “Eu nu mi-am propus niciodata sa cumpar aia sau sa fac asa. Iau lucrurile cum vin si rezolv problema cand apare.” A cumparat fabrica de caramida refractara Refrabraz, dar, la scurt timp, si-a dat seama ca nu are nicio sansa. Combinatele metalurgice se privatizau, iar investitorii veneau cu propria materie prima. Nu a vandut afacerea, i-a schimbat profilul si produce adezivi pentru constructii.
Dupa zece ani de investitii in metalurgie, omul de afaceri accepta sa intre pe o nisa noua, cea cu hartie. “In 2004, am luat jumatate din fabrica de hartie Pehart-Petresti. Mai functiona doar teoretic, prin datorii, practic, era inchisa. Nu mai aveau gaze, lumina, oamenii erau in somaj. M-am dus cu lanterna sa vad ce am cumparat. Am facut repede o echipa de specialisti, i-am dus la fabrica si i-am intrebat scurt: putem face hartie aici?”.
Antreprenorul a platit datoriile, a repornit fabrica cu cinci directori si a inceput sa se documenteze despre hartia tissue, pentru servetele si hartie igienica. “Mi-am dat seama ca, daca nu modernizam imediat fabrica, trebuia sa inchidem”. Cu credit, a demarat procedurile de modernizare. “Modernizarea era importanta pentru a reduce costurile fixe. In instalatia veche, la 600 de tone de hartie tissue produsa lunar costurile cu utilitatile erau de opt miliarde de lei. Dupa modernizare, produceam 1.700 de tone pe luna, iar energia si gazul ma costau noua miliarde de lei”. In 2007, s-a terminat prima etapa de modernizare, iar potentialul pietei l-a determinat pe omul de afaceri sa se gandeasca la un nou program.
“Peste tot in lume, consumul de hartie tissue arata gradul de civilizatie. Cu un consum de doua-trei kg pe persoana lunar, Romania este mult in urma unor state precum Germania, dar creste. “Daca in 2007 vindeam la intern 20% din productie, in 2008, cererea pe Romania crescuse la aproape 50%”, a explicat omul de afaceri. Investitia estimata pentru a doua faza de modernizare, de 26 milioane de euro, urma sa fie acoperita din surse proprii si credit.
Cu BERD, relatia incepe cu un mail
Evolutia businessului sau a starnit interesul unuia dintre cei mai mari investitori financiari ai Romaniei, BERD. In 2008, am primit un mail de la BERD, in care ma intrebau daca pot vizita fabrica de la Petresti. Stiam ca este o banca, si cam atat. Sincer, nu cautam parteneri de afaceri, pentru a doua faza aveam finantarea asigurata. Am acceptat vizita”, mai spune antreprenorul. Initial, omul de afaceri le-a spus celor de la BERD ca nu isi da seama unde anume in firma sa ar putea investi banca.
“Le-am povestit despre fabrica de la Petresti. Si asa am inceput discutiile”. Intre timp, economia romaneasca a fost lovita de criza, astfel ca omul de afaceri s-a gandit ca parteneriatul cu BERD l-ar scuti de un credit pentru a-si asigura capital de lucru.
La un an de la vizita, Ioan Tecar si BERD au batut palma pentru o infuzie de sase milioane de euro, suma pentru care BERD a primit un pachet de actiuni la Pehart. Astazi, omul de afaceri se felicita pentru alegere.
“Marele meu castig nu sunt in primul rand banii, ci know-how-ul lor. Ne invata cum sa facem afaceri ca britanicii, ca americanii, iar acest lucru mi se pare esential pentru viitor”.
Portretul unui model
“In business, ca si in viata, trebuie sa fii propriul model. Il poti admira pe Michael Jackson, de pilda, dar este gresit sa-ti doresti sa fii ca el”, vine raspunsul imediat la intrebarea ce om de afaceri si ce model de business admirati.
Ioan Tecar recunoaste deschis ca sunt oameni de afaceri romani pe care chiar ii stimeaza, dar nu pentru banii pe care au reusit sa-i faca, ci pentru ceea ce sunt. Ion Tiriac este unul dintre afaceristii romani pe care ii admira. “Il apreciez foarte mult, pentru ca nu a incercat niciodata sa copieze pe cineva. Este un om care isi traieste propria persoana, nu se uita niciodata la vecin, peste gard, sa vada ce si cum a facut pentru a reusi. Isi urmeaza propriile scopuri. Mi se pare un om care si-a gasit echilibrul, iar asta nu tine de banii sau de averea pe care o are”, isi argumenteaza antreprenorul alegerea.
Cost cutting
Cand, la inceputul acestui an, am citit in ochii oamenilor mei spaima ca ar putea ramane fara slujba, am trecut rapid la masuri dure de reducere a cheltuielilor:
- Am taiat salariile, dar numai la sefi;
- Am oprit investitiile si facem achizitii cu maxima prudenta;
- Am rationalizat combustibilul, reusind sa reducem cu 50% consumul;
- Am pus limita la telefoane;
- Am negociat cu bancile un termen de gratie pentru credite de un an. Platim doar dobanzile aferente. Am ales aceasta solutie care ne scumpeste creditul, ca sa nu ajungem la situatia de a nu putea sa acoperim restantele;
- Am reesalonat anumite plati pentru materiile prime;
- Am redus expunerile pe anumiti clienti, dupa ce altii au intrat in incapacitate de plata. Daca pana acum aveam clienti carora le livram produse de 500.000 de euro, acum livram doar de 100.000 de euro.
Strategy & Technology: PUBLYO
Marketing & Sales: Q2M
3 comentarii
sigartauvasile@yahoo.com
Ce poveste de dragoste, ce om perfect,ai zice ca ii dumnezeu pe pamint dar in realitate sa nu ai de a face cu o asemenea persoana cum se face ca o asemenea persoana sare la bataie la cumnatul lui in data de 9 Mai 2010 ora 16:00 Pe ce motiv a sarit la bataie (cunosc cazul foarte bine )in acea zi a fost anuversarea nunti de aur a parinti sotiei lui. Vasile, bârfești ca o muiere. Aici NU era vorba despre relația lui cu familia sau alte bârfe de colțul blocului, era vorba despre abilitățile lui de manager a unei afaceri, abilități pe care, evident, le are. Ce face el în timpul liber e subiect pentru CanCan sau alte tabloide, nu pentru Money.ro